joi, 18 august 2016

Esenţa cotidianului ca exerciţiu…


Există un mod atent de a trata lucrurile obişnuite,
o utilizare cu grijă a unui obiect familiar, 
un mers reflectat pe un drum pe care îl facem zilnic, 
aşa încât docilitatea tuturor acestor lucruri ne emoţionează profund 
ca un fel de salut al unităţii FIINŢEI
Claude Monet - Impresie.Rasarit de soare

K.G. Dürckheim – L’homme à la recherché de son integralité, Editions du ROCHER, pag. 188

marți, 16 august 2016

Omul în căutarea integralităţii sale - maturitatea (1)



  Un om este major când a reuşit înrădăcinarea în experienţa transcendenţei,
  înrădăcinare pe care apoi a consolidat-o printr-o hotărâre constant reînnoită.
  El a dobândit astfel
 majoratul său
  libertatea de a-şi dirija viaţa potrivit destinului care este efectiv al său,
  adică acela de a fi martor, în această lume, al FIINŢEI supranaturale.

vineri, 5 august 2016

Nimic nu presează...

Jacques Castermane
Atunci când, pe vremea când trăiam în Munţii Pădurea Neagră, ne intersectam cu Graf Dürckheim pe drumul care traversa satul, el se oprea şi, cu un zâmbet maliţios, ne spunea: „Nimic nu presează…” 
Nimic nu presează!

joi, 28 iulie 2016

Cartea "Etapele maturităţii umane" - în curând...


                 Veşti bune de la Editura HERALD !
                 Se apropie publicarea cărţii
                 Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane
                 de K.G. Durckheim 


                Pentru a ne face o idee despre carte:
Unii se vor întreba dacă maturitatea nu este un privilegiu rezervat senectuţii? 
Maturitatea nu este nici expresia unei predispoziţii fericite, nici fructul natural al senectuţii, ci rezultatul unui travaliu pe care omul îl are de îndeplinit asupra sa.

Care este prima condiţie în vederea dobândirii maturităţii? A recunoaşte în toată onestitatea că ea ne lipseşte. Trebuie să luăm limpede cunoştinţă de rezistenţele noastre îndreptate împotriva creşterii noastre interioare. Numai atunci vom avea acces la surse. Adversarul, necesar totuşi, este Eul care separă şi divizează; iar sursa este fiinţa noastră esenţială, obstruată însă de Eu. A asculta vocea ei, a o intercepta, nu doar în orele liniştite, ci de-a lungul cotidianului dificil, chiar şi în mijlocul muncii mecanizate, aceasta este munca noastră de primă necesitate.

Fără această dezvoltarea a sufletescului esenţial uman, omul rămâne, oricare ar fi gradul de dezvoltare a aptitudinilor sale practice sau profesionale, doar jumătate de om, şi aceasta înseamnă imatur.


Majoritatea nu ştiu că această lipsă de maturitate este extraordinar de răspândită în societate şi că ea este cauza multor eşecuri, atât pe plan personal, cât şi pe plan familial (creşterea copiilor), şi, deloc mai puţin, pe plan social: lipsa de maturitate a bărbaţilor şi a femeilor care ocupă posturi de prim plan este cauza unei multitudini de ravagii în viaţa celor care sunt încredinţaţi responsabilităţii lor.

miercuri, 4 mai 2016

Meditaţi? Atunci, evitaţi să practicaţi… pe dinafară!



Jacques Castermane

Cuvântul meditaţie trebuie să fie înţeles ca fiind o ruptură de maniera  noastră obişnuită de a fi, de maniera noastră obişnuită de a face, de maniera noastră obişnuită de a vedea. 

miercuri, 20 ianuarie 2016

În oglinda Seriozităţii


Două feluri de oameni întâlnim astăzi mai des 
decât în vremurile anterioare:

cei pentru care nimic nu mai este serios

si
cei care sunt de o seriozitate rareori întâlnită până acum.

Unii spun: avem de toate, dar nu avem nici un sens – şi trăiesc în consecinţă. 
Ceilalţi, în schimb, sunt purtaţi de un fel de Gravitate de fond, aproape solemnă şi totuşi voioasă, care îi poartă de-a lungul zilei ca şi cum ar fi văzut, dincolo de toate non sensurile, un sens mai profund.

Ochii celor dintâi sunt fără strălucire, ca şi stinşi. Ochii celorlalţi sclipesc de o strălucire elocventă, ca şi cum ar fi prezentă, dincolo de realitatea cenuşie a vieţii de zi cu zi, o realitate mai înaltă. 

Între cele două trăiesc
cei mulţi ca lumini pâlpâinde, sub presiunea fluctuantă a ceea ce oamenii în general, şi astăzi cu o intensitate specială, au denumit „gravitatea vieţii”, realitatea aridă – între aprinderea şi stingerea din nou, între plăcere şi durere, între speranţă şi dezamăgire - a micii lor vieţi cuprinse între naştere şi moarte.

K.G. Durckheim - Etapele maturitătii umane
carte aflată în pregătire la Editura Herald
(Durchbruch zum Wesen)


luni, 18 ianuarie 2016

Libertate în Finit...


Numai când ideea de comunitate – fie aceasta căsătoria sau statul – sau ideea de individualitate şi de libertate a ei stau sub semnul Infinitului, atunci şi Finitudinea, în care acestea prind rădăcini şi cresc, se transformă şi în ea se deschide calea spre libertate.  
Libertate în Finit există doar acolo unde 
opoziţia implacabilă a dorinţelor şi instinctelor din Finitudine 
este, 
prin instalarea în Infinit, 
depăşită sau făcută fără putere. 
Numai acolo unde în om, dincolo de micul său Eu, se ridică Subiectul care, sesizat fiind de Infinit, urmează chemarea lui imperioasă şi acţionează şi trăieşte responsabil, intră pacea în lume. 

K.G. Dürckheim – Etapele maturităţii umane


carte aflatã în pregãtire la Editura HERALD