joi, 24 noiembrie 2016

Edward F. Edinger - EGO ŞI SINE (din vol. Ego si arhetip)

Din colectia  de psihologie jungiană PHILEMON  de la Editura NEMIRA 
EGO ŞI SINE 
un fragment din cartea lui Edward F. Edinger
Ego si arhetip.
Individuarea si functia religioasã a psihicului

Editura NEMIRA, 2014
Detalii carte pe site-ul editurii aici:
https://nemira.ro/ego-si-arhetip

Descoperirea cea mai importantă a lui Jung şi care a avut cele mai multe consecinţe este inconştientul colectiv sau psihicul arhetipal. Datorită cercetărilor sale, ştim acum că psihicul individual nu este doar un produs al experienţei personale. El are si o dimensiune antepersonală sau transpersonală ce se manifestă în tipare şi imagini universale ca acelea găsite în toate religiile şi mitologiile lumii2. Datorită descoperirii ulterioare a lui Jung ştim că psihicul arhetipal are un principiu structural sau ordonator ce unifică conţinuturile arhetipale diverse. Acesta este arhetipul central sau arhetipul unităţii pe care Jung l-a numit Sine.

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Colectia PHILEMON de psihologie jungiană de la Editura NEMIRA


Semnalez o colectie de carte foarte interesantã pe care tocmai am descoperit-o: la Editura NEMIRA, colectia PHILEMON, coordonatã de Prof. univ. Lavinia Bârlogeanu.

Pentru mai multe detalii rãsfoiti aici: http://philemon.ro/ 

Inclusiv cele douã lansãri de carte de la Târgul Gaudeamus 2016 de sãptãmâna viitoare.

Profesionalism, seriozitate, pasiune, profunzime, cunoastere ...
Cu un cuvânt: competentã în materie. 
Si curaj de a spune lucrurilor pe nume.
Iatã în sfârsit si la noi în România spiritualitate autenticã, 
orientatã pe întregirea personalitãtii cu pãrtile lipsã, 
tintind spre maturitatea umanã, cum spune K.G. Durckheim.
Si practicieni pregãtiti si vorbind din propria experientã de viatã.
Este parte din calea spre sine despre care vorbeste si  K.G. Durckheim, pe urma lui C.G. Jung: confruntarea cu Umbra şi integrarea ei.
          Iată un fragment relevant dintr-un interviu de pe site cu Lavinia BÂRLOGEANU intitulat 
 
„Nu exista vise stupide, exista oameni care nu le pot întelege“   :

Calea lui Jung poate fi urmata si de altii?

Da, este urmata si de altii, de catre cei care au nevoie si de altceva decît de o adaptare la viata sociala. În general, oamenii care vor sa se pregateasca ei însisi, printr-o munca interioara, pentru lucruri esentiale, includ aici si moartea,acei oameni carora nu le mai ajunge sau nu li se mai pare destul de ofertanta Biserica pentru ceea ce au de facut în privinta evolutiei lor spirituale, cei care nu mai vor sa-si lase sufletul în grija pastratorilor de suflete. Cea mai mare criza a lumii de astazi este criza spirituala. Degeaba te duci la biserica si lasi totul în seama preotului. Nimeni din exteriorul nostru nu poate face munca pe care ar trebui s-o faca fiecare cu sine. Tipul de interdictie si restrictiile bisericii, toata filozofia binelui si a raului pe care o propovaduieste sînt profund neadaptate realitatii umane. Jung spunea: prefer sa fiu întreg decît sa fiu bun. Nu trebuie sa ne mistificam, e nevoie sa ne aratam asa cum sîntem. Esenta umana presupune si acceptarea Raului, a Umbrei.

care poate fi citit integral aici:  http://philemon.ro/

miercuri, 9 noiembrie 2016

Calea este ţinta



Dialog cu Karlfried Graf Dürckheim la Rütte, la 30 martie 1985
Interviu luat de psihanalistul jungian Pierre Willequet
un apropiat al lui KGD şi un familiar al viziunii lui despre om,
(întrebările sunt avizate, veţi vedea)
Pierre Willequet

 în prezent autor de carte şi psihoterapeut (Franţa şi Elveţia).


Opera lui KGD (1896-1988) este mai întâi istoria unui om. Unul dintre acei oameni- şarniere, la joncţiunea celor doi poli ai omului: cel al interogării arzătoare şi al certitudinii pacificate a înţelepţilor, cel al cunoaşterii profunde de sine şi, de asemenea, al pasajului spre esenţial.  KGD avea aproape 90 de ani la momentul acestui dialog. Parcursul lui este imens şi dacă nu a avut intenţia de a „face şcoală”, el a lăsat discipolilor şi prietenilor săi, după exemplul vieţii sale, respectuoasa descoperire pe care fiecare trebuie să o facă a propriului drum. Prin intermediul cărţilor şi conferinţelor, cât şi a Centrului său de la Rütte, din Germania, el şi-a creat o ascultare atentă printre occidentalii atraşi de căutarea unui echilibru just între tradiţiile spirituale orientale şi noutăţile la fel de vii ale surselor spirituale din occident. El ne livrează aici, prin intermediul unuia dintre apropiaţii săi, nuanţa, entuziasmul şi profunzimea.



luni, 7 noiembrie 2016

A medita? Moment de oprire! (Jacques Castermane)


Repede! Mai repede! Măriţi ritmul! 
Cuvântul „oprire” este astăzi, în lumea întreprinderilor, înţeles ca o ofensă adusă injoncţiunii : a fi performant.
În acelaşi timp, citesc că meditaţia este propusă responsabililor cu managementul diverselor sectoare de întreprindere „pentru ca ei să-şi poată „asuma” stresul cu care sunt confruntaţi zilnic..!.” Găsesc această propunere dăunătoare şi periculoasă. De fapt, a medita în scopul de a putea menţine, în numele unor interese existenţiale şi materiale, un ritm de muncă absurd şi abrutizant  - fără a mai resimţi simptomele care au drept cauză această manieră de a acţiona – este periculos pentru sănătate.

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Nota traducătorului la cartea "Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane"

Detalii pe site-ul Editurii HERALD aici:

O carte despre maturitate…
Când auzim cuvântul „maturitate”, în general, suntem obişnuiţi să ne gândim la ceva de genul: „Gata cu visările frumoase, dar imposibile, gata cu aspiraţiile măreţe şi nerealizabile de la vârsta idealurilor. Să coborâm cu picioarele pe pământ şi să trecem la treabă!”, înţelegând prin aceasta a trece la viaţa trăită sub imperiul necesităţii, al exigenţelor concrete ale acestei vieţi.
Dar cei care l-au citit deja pe Karlfried Graf Dürckheim ştiu că nu aceasta înseamnă maturitate umană. Aspiraţiile de la vârsta adolescenţei nu trebuie să treacă ca un vis frumos odată cu trecerea anilor. E drept că la vârsta respectivă încă nu pot fi realizate. Dar omul este menit să le regăsească şi să le realizeze odată, după un mare ocol, la adevărata lui maturitate, atunci când în sfârşit simte chemarea de a fi ceea ce este cu adevărat şi când se angajează pe calea maturităţii. Însă cei mai mulţi dintre noi nu ajung niciodată la această realizare…Şi deducem că aşa este normal, aşa este viaţa…
Aşa este viaţa, dar nu acesta este destinul omului…

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Afară din Paradis şi totuşi cu el în inimă...ce înseamnă de fapt...


Omul este fiinţa care, deoarece mănâncă din fructul pomului cunoaşterii, dobândeşte o conştiinţă de sine care „fixează” atât lumea cât şi pe el însuşi de o manieră obiectivantă, transformându-le în obiecte. Acest act îl alungă afară din Paradis, adică rămâne pe dinafara Adăpostului „inconştient” al Unităţii vieţii divine. De fiecare dată când gândeşte, simte şi trăieşte în cadrul rigid al acestei conştiinţe obiectivante, repliat în sine însuşi, el se îndepărtează de Marea Unitate. Şi totuşi! În partea cea mai profundă din el însuşi, el rămâne permanent conectat la ea! Această scindare din inima lui, acest conflict al inimii omeneşti este cel care provoacă sacra nelinişte. A reuni aceste două aspecte din noi înşine este sensul suferinţei umane şi nervul vieţii noastre personale.
         K.G. Dürckheim – Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane, Editura Herald, pag. 22

vineri, 30 septembrie 2016

Terapia actuală este încă foarte psihologizantă...


Terapia actuală este încă foarte psihologizantă în fundamentele ei teoretice 
şi terapeuţii – când totuşi sunt „analizaţi” sau tocmai pentru că se pretind analizaţi –  nu iau suficient de în serios fundamentele esenţiale, metafizice, ale propriului lor Sine. Este motivul pentru care există pericolul să câştige teren categorii de viziune şi de comprehensiune care nu au nimic de a face cu profunzimile ontologice ale Fiinţei, ci numai cu straturile psihice superficiale, adică cu cele cu referinţe biografice.
Predominanţa unei astfel de atitudini este prejudiciabilă dezvoltării fiinţei.

 K.G. Dürckheim – Străpungerea spre fiinţă. Etapele maturităţii umane, Editura HERALD, 2016, pag.154, cartea recent apãrutã 

Este un pericol care s-a şi întâmplat după cum vedem. Au câştigat teren acele categorii de viziune care nu au nimic de a face cu profunzimile ontologice ale Fiinţei, ci numai cu straturile psihice superficiale, adică cu cele cu referinţe biografice.